GLORIA CELUI ÎNVIAT!

Evrei 8

 

Azi am meditat la Evrei 8, la Marele nostru Preot din Mărire. Ce minunat este faptul că noi ştim ce se întâmplă după această viaţă! Ce har mare este să cunoaştem pe Dumnezeul Celui de al doilea Legământ! Punctul cel mai însemnat pe care apostolul Pavel vrea să-l accentueze aici este slujba de Mare Preot a Domnului Isus, după ce S-a suit la Tatăl şi „s-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri” (Evrei 8:1) ca slujitor al Locului prea Sfânt.

 

Slujba aceasta este cu mult mai înaltă decât slujba preoţilor din Vechiul Legământ. Ceea ce ei făceau era doar chipul şi umbra lucrurilor cereşti (v. 5). Domnul Isus este ca Mare Preot, Mijlocitorul legământului celui nou şi acesta este mai bun ca cel dintâi (vechi de acum) pentru că este aşezat pe făgăduinţe mai bune (v. 6).

 

Din făgăduinţele făcute prin prooroci poporului Israel, dintre care apostolul Pavel citează pe Isaia şi Ieremia, învăţăm următoarele:

 

1. Ceea ce este mai bun vine la urmă (v. 7). Pentru că legământul dintâi nu a fost fără nici un cusur a trebuit să fie înlocuit cu al doilea. Cunoaşterea lui Israel despre planul lui Dumnezeu ca şi despre Dumnezeu Însuşi a fost foarte limitată. În timp ce jertfele slujeau la iertarea păcatelor, ele aveau menirea de a arăta spre o jertfă mai curată şi desăvârşită pe care avea s-o aducă Domnul Isus atunci când s-a lăsat dat la moarte pentru păcatele omenirii.

 

2. Dumnezeul lui Israel şi al nostru este un Dumnezeu care mai dă păcătosului şi a doua şansă (v. 8): „Voi face cu Israel un legământ nou, nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor”. Vedem în aceasta îndelunga răbdare a lui Dumnezeu cu acest popor încăpăţânat. Chiar dacă Dumnezeu a fost mâniat pe Israel şi nu i-a păsat de el pentru o vreme, este totuşi un moment în istorie, profeţit cu mult înainte de venirea unui Mântuitor, când se va întoarce înapoi la el. În al doilea rând vedem că această cădere ruşinoasă a lui Israel în dizgraţia lui Dumnezeu a deschis poarta Neamurilor spre acest Legământ nou, izvorul de îndurare al lui Dumnezeu, un izvor în ranele Domnului Isus pentru curăţirea păcatelor.

 

3. Dumnezeu este autorul (Urzitorul) mântuirii noastre (Evrei 5:9). „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu” (v.10b). Dumnezeu ia iniţiativa la momentul pe care El îl alege. El se face pe Sine Dumnezeul poporului Său. Dumnezeu alege, nu noi alegem pe Dumnezeu.

 

4. În legământul cel nou este un alt fel de cunoaştere de Dumnezeu, acumulată nu prin învăţătură ci prin revelaţie, „de la cel mai mic până la cel mai mare”. Duhul Sfânt îi va învăţa tot ce trebuie să ştie pe cei pe care El îi cheamă şi răspund chemării Lui. Israel va cunoaşte intuitiv pe Dumnezeu prin faptul că li se vor ierta păcatele.

 

Când credem în lucrarea terminată a Domnului Isus care s-a dat de bună voie pentru păcatele noastre ajungem să cunoaştem dragostea lui Dumnezeu „care întrece orice pricepere”, şi care nu vrea moartea păcătosului ci întoarcerea lui, ca să aibă viaţă veşnică în Fiul care a înviat din morţi.

 

Dumnezeu a făcut prin Domnul Isus mulţi paşi ca să se apropie de om. El nu mai este un Dumnezeu auster, la distanţă şi nemilos. Dumnezeul acesta pe care părinţii lui Israel nu L-au cunoscut şi l-au nesocotit prin neascultare, acum a devenit Tatăl celor care cred în El.

 

Termenul de Tată ne transmite conceptul de familie, de intimitate, de apropiere, de moştenitori. Poporul Israel nu cunoştea aşa de multe despre viaţa veşnică câtă ni s-a revelat nouă, Neamurilor, de la sfârşitul veacurilor prin apostolii Domnului cât şi prin Domnul Isus cât a fost pe pământ.

 

Apostolul Pavel spune la Romani 8:24, că “în nădejdea vieţii veşnice am fost mântuiţi, şi pentru că viaţa este în Domnul Isus, acum avem părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul, prin Duhul Sfânt (1 Ioan 1:3). Părtăşia aceasta de pe pământ se va continua atunci când, ca şi Domnul Isus, vom ajunge în Împărăţia Sa şi vom sta în faţa tronului lui Dumnezeu, acolo unde este şi Domnul Isus în Mărire. Ceea ce experimentăm astăzi din această părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul este doar o umbră a ceea ce se va desfăşura în cer.

 

Dacă harul arătat în Domnul Isus este cu mult mai slăvit decât a fost legea lui Moise (şi cine studiază Cuvântul lui Dumnezeu a remarcat lucrul acesta) atunci tot ce se întâmplă pe pământ este doar o umbră a adevăratei realităţi din cer. Lucruri care nu se pot descrie în cuvinte omeneşti, chiar şi dacă le-am vedea, în aceeaşi măsură nu le vom înţelege din pricina grandorii lor şi a limitărilor noastre umane, aşa sunt lucrurile pe care El le-a pregătit pentru cei ce cred şi îl iubesc pe Dumnezeu.

 

De aceea inima ne atrage spre locul acela unde este Domnul nostru Isus Hristos, Cel ce ne-a ales, ne-a chemat şi ne-a rânduit la slavă veşnică. Problema păcatului, o problemă aşa de mare şi grea a fost rezolvată odată pentru totdeauna. Domnul nu-şi va mai aduce aminte de păcatele iertate.

 

Locul Măririi sau raiul lui Dumnezeu este locul în care nu se va mai pomeni cuvântul păcat. Sfinţirea noastră personală este lupta noastră cu păcatul în viaţa aceasta pământească. În Mărire, nu vom mai avea de dus această luptă. Procesul sfinţirii s-a terminat şi credincioşii vor fi proslăviţi, glorificaţi, schimbaţi în chipul Domnului Isus şi vor fi sfinţi pentru totdeauna aşa cum este Sfânta Treime şi îngerii. Starea de har, de bucurie, de sfinţenie, de desfătare în Dumnezeu este aşa de înaltă încât nici măcar nu ne-o putem imagina!

 

Slăvit să fie Dumnezeul nostru care a putut concepe un plan aşa de grandios şi l-a dus la îndeplinire prin Domnul nostru Isus Hristos.

 

De aceea veacurile viitoare le vom putea petrece în perpetuă adorare, mulţumire şi recunoştinţă pentru o astfel de dragoste şi de îndurare. Harfa laudelor sfinţilor nu-şi va înceta imnurile de preamărire spre onoarea Mielului care merită slava, cinstea şi puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria şi lauda (Apoc. 5:12). Atunci vom putea cânta şi înţelege ce a vrut să spună autorul cântării:

 

Oh, de-aş avea eu limbi o mie

şi mii de buze să cuvânt,

Pe tonuri mii o armonie

spre slava Celui pururi sfânt!

I-aş mulţumi de ce-a făcut

cu mine, fiul cel pierdut. Amin

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: