Întâlnirea personală cu Isus

“Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui şi ziceau femeii: Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină ca L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.

Ca Evanghelia – vestea bună despre Mesia, Hristos, Mântuitorul lumii să fie primită, ea trebuie mai întâi vestită. Aşa scrie apostolul Pavel: “Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? (Romani 10:14-15a)

Samariteanca, care a mers la fântana lui Iacov să scoată apă, a avut fericita ocazie de a se întâlni cu Mesia. Este mai mult ca sigur că ea nu a programat această întâlnire, dar Domnul Isus cu siguranţă a ştiut de ea. Nu a fost o coincidenţă. Domnul Isus o aştepta acolo şi a îmbiat-o cu apa vieţii. L-a început ea nu L-a cunoscut, dar după discuţia purtată cu Iudeul care a avut curajul să intre în vorbă cu o samariteancă, Domnul Isus i S-a revelat. Este prima persoană la care Domnul Isus i se prezintă ca Mesia (Unsul), Cel trimis de Dumnezeu, să ridice păcatul lumii, cuiva care nu aparţinea poporului Israel.

Încântată de noua ei descoperire, femeia îşi lasă găleata la făntână şi aleargă în cetate să dea de veste şi rudelor, vecinilor şi concetăţenilor din oraşul ei. Aceştia o cred deşi nu le-a spus prea multe despre El. Dar nu se mulţumesc numai cu atât şi ei aleargă la Isus să se convingă personal. Samaritenii s-au arătat foarte interesaţi de ceea ce Domnul Isus le spunea aşa că Domnul Isus a rămas încă două zile în Samaria şi mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor pe care Li le spusese.

Întâmplarea aceasta urmează un tipar (un model) şi un principiu foarte comun şi necesar în convertirea păcătoşilor.
1. Dumnezeu este Cel ce alege cui să I se descopere. În Samaria, cu siguranţă că erau mulţi oameni cumsecade. Dar niciunul nu a venit la fântână la miezul zilei să scoată apă. Femeia aceasta care a venit la fântână şi s-a întâlnit cu Domnul Isus era o femeie cu o reputaţie de femeie uşuratică, încât nu a reuşit să aibă o familie şi schimba foarte des bărbaţii. Domnul Isus ştia lucrul acesta. Samariteanca a fost aleasă de Domnul Isus ca să I se descopere ca Mesia, ca şi un reprezentant al tuturor păcătoşilor. Cu altă ocazie, Domnul Isus spune: “Nimeni nu vine la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:46). Femeia aceasta chiar că nu a avut nici un merit. Asta ne spune că Domnul Isus se descoperă la orice persoană indiferent de stare de păcătoşenie. Ea ne reprezinta pe noi, Neamurile. Samaritenii deşi trăiau în Israel, nu erau socotiţi evrei şi Iudeii nu aveau nici un fel de legătură cu ei (Ioan 4:9).

2. Samariteanca era o femeie religioasă şi din spusele ei, aflăm că, chiar şi samaritenii se închinau lui Dumnezeu şi aşteptau pe Mesia. Când este vorba de închinare, Domnul Isus spune femeii că deşi se închina, ea se închina la ceva ce nu cunoştea. Şi câţi nu sunt şi azi care se închină la ce nu cunosc? O fac pentru că aşa au auzit din moşi strămoşi, dar fără ca să cerceteze dacă închinarea lor este primită de cineva. Mântuirea vine de la Iudei. Deci dacă ei nu se închinau lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, închinarea lor era inutilă şi zadarnică. Dumnezeu doreşte închinători în duh şi adevăr, adică este nevoie ca închinătorul să cunoască adevărul despre Dumnezeu şi ce aşteaptă El de la fiecare om. Apoi închinarea lui va primită în duh, în orice loc în care va fi adusă, nu numai la Ierusalim.

3. Observăm că pentru orice închinare adevarată din partea omului este nevoie de o întâlnire reală şi personală cu Domnul Isus. Aceasta a fost un fapt real pentru samariteancă cât şi pentru cetăţenii din Samaria. Nici o jertfă, nici un ritual nu poate substitui această întâlnire cu Isus. Putem auzi despre Domnul Isus de la părinţi, copii, prieteni sau de la evanghelişti şi păstori. Dar nu este suficient. Este important ce facem după aceea cu ceea ce am auzit. Cei din Samaria s-au dus şi L-au căutat pe Domnul Isus. Şi când L-au găsit nu L-au lăsat să plece două zile de la ei. În tot acest timp cred că Samaritenii au auzit tot ce trebuia ca să-i facă să creadă în El. Unii comentatori biblici spun că cele două zile reprezintă 2000 de ani de har pentru Neamuri, pentru că la Dumnezeu o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi (Psalmul 90:4; 2 Petru 3:8).
Poate că şi tu ai fost expus de nenumărate ori la vestirea Evangheliei, dar nu ai făcut nimic cu privire la relaţia ta cu Domnul Isus. Poate ai rămas cu o impresie bună, ţi-a plăcut să auzi că Dumnezeu iubeşte pe păcătoşi, dar ai rămas doar cu atât. Nu te interesează deocamdată viaţa veşnică, pentru că vrei să o trăieşti mai întâi pe aceasta. Dar nu ştii că de felul cum trăieşti viaţa aceasta depinde unde vei petrece veşnicia?

Femeia aceasta şi-a lăsat găleata la fântână şi după ce s-a dus şi a dat de veste în cetate ca şi alţii să vină sa-L întâlnească pe Mesia, s-a întors iarăşi la fântână. Samaritenii care aveau aceeaşi religie ca şi Samariteanca şi-au dat seama, s-au convins că Isus Hristos este Mântuitorul lumii şi numai credinţa în El le poate garanta viaţa veşnică. Mulţi cred în Isus că este un om bun, sau că este un profet, un vindecător nemaipomenit. Dar dacă nu cred că este şi Mântuitorul lor, credinţa lor în Isus nu îi ajută cu nimic. Ei sunt tot pierduţi ca şi până atunci. Cei ce s-au întâlnit cu Mesia se întorc din nou şi din nou la izvorul apei vieţii, la Domnul Isus. Ei nu mai pot trăi fără El. Trecutul este uitat, păcatul este iertat şi păcătosul reabililitat.

Samariteanca ajunge să fie prima misionară. Domnul Isus i-a dat o nouă identitate şi dă o nouă identitate oricui ajunge să creadă şi să-şi predea viaţa în mâinile Lui.

4. Samaritenii au auzit mărturia femeiii şi după aceea s-au dus să se întâlnească şi ei personal cu Domnul Isus. Asta este tot ce trebuie să facă orice om care ascultă Evanghelia. El trebuie ca să se convingă personal. El trebuie să cerceteze Sfânta Scriptură pentru el însuşi. Adevărul Scripturii despre Isus este clar, complet şi concis. A şti adevărul şi a nu-l aplica nu ajută a nimic.

Nimeni nu va avea parte de viaţă veşnică doar cunoscând Biblia, fără o întâlnire reală cu Domnul Isus. Ovidiu Oprea a spus în predica de duminică: “Nu poţi cunoaşte pe Dumnezeu fără să ştii ceva despre Dumnezeu. Dar poţi să ştii multe despre Dumnezeu fără să-L cunoşti pe Dumnezeu” . Şi cât de adevărat este lucrul acesta.

Cum are loc aceasta întâlnire? Desigur întâlnirea nu este una fizică, când ochii noştri îl văd pe El şi El ne vorbeşte gură către gură. Întâlnirea noastră cu Isus este în duh. Atunci ni se deschid ochii minţii, vedem, pricepem, înţelegem, credem ce altă dată nu am crezut şi vedem ce nu am mai văzut.

Ne simţim păcătoşi, ne vedem murdari şi pierduţi pentru veci de veci dacă nu venim la El cu păcatele noastre. După ce ne-am întâlnit cu Isus, începem să urâm păcatul pentru că ştim că pentru păcat a murit Domnul Isus pe cruce. Conştiinţa începe să ne mustre de lucrurile pe care până acum le-am ignorant şi nu ne-au deranjat. Nu mai găsim plăcere în lucrurile pe care le-am iubit până ne-am întâlnit la cruce cu Isus. Ceva se petrece în sufletul omului. Are loc naşterea din nou. Domnul Isus spunea lui Nicodim că numai cei născuţi din nou, din Dumnezeu vor intra în Împărăţia veşnica a lui Dumnezeu.

Eşti sigur că ai facut rost de biletul de intrare în Împărăţia lui Dumnezeu? Nu lăsa problema aceasta ca s-o rezolve altcineva pentru tine după ce ai plecat din lumea aceasta, că nu va fi primit. Acum ştii ce ai de făcut. Fă un pas spre Domnul. Roagă-te ca El să-ţi ierte păcatele şi să-ţi dea o viaţă nouă. Apoi acceptă să trăieşti sub domnia lui Isus Hristos, ascultând de El în toate lucrurile şi călăuzit de Duhul Sfânt vei putea împlini poruncile lui Dumnezeu.

Nu-ţi forma un crez doar din spusele cuiva. Mergi direct la Domnul Isus şi prin Cuvântul Lui poţi avea o întâlnire reală ca şi atunci când L-ai fi întâlnit faţă în faţă pe Isus. Până acum ai cunoscut doar robia lui Satan, care te-a ţinut legat de ură, de mândrie, de nemulţumire, de cârtire sau vorbire de rău. Robia lui Satan este o robie cruntă. Numai prin puterea lui Dumnezeu se poate elibera cineva din lanţurile lui. A fi un rob al lui Isus Hristos, aşa cum se prezintă apostolul Pavel şi alţi apostoli, este o robie fericită pentru că tot ceea ce Dumnezeu ne cere, El împlineşte în noi şi cu ajutorul nostru. Fă şi tu experienţa aceasta şi nu vei regreta. Amin.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: