Care sunt binecuvântările Întrupării Domnului Isus

„Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4:9)

.

            Întruparea Domnului Isus este una din sărbătorile majore ale Creştinismului. Deşi acest eveniment este unic şi de o importanţă inestimabilă, noi nu ne aducem aminte de el doar odată în an, cum fac cei mai mulţi. În fiecare zi ar trebui să mulţumim lui Dumnezeu pentru că Domnul Isus a acceptat ca să părăsească gloria cerului şi să vină în lumea noastră cu o misiune specială.

Un alt cuvânt, folosit destul de des, pentru întruparea Domnului Isus este şi „arătarea” lui Isus Hristos. Binecuvântările arătării sau întrupării Domnului Isus sunt mai multe. Şi ceea ce este curios, este că nu le găsim menţionate toate la un loc sau într-o anumită ordine, aşa cum încerc eu să o fac acum, ci sunt presărate în mai multe cărţi din Noul Testament. Cred că mulţi cititori atenţi ai Cuvântului au observat aceasta cu mult înainte de mine.

Din versetul citat sus, trebuie să vedem mai întâi Sursa de unde ne vin aceste binecuvântări. Sursa binecuvântărilor de orice fel se află în dragostea lui Dumnezeu. „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17). Prin întruparea Domnului Isus noi putem vedea felul în care ne-a iubit Dumnezeu şi cât de mult ne-a iubit. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Dumnezeu Tatăl a renunţat la Fiul Său pentru o vreme ca să ne facă nouă, oamenilor pierduţi în păcate şi fărădelegi, o favoare nemeritată. S-a uitat spre noi cu milă şi ne-a dăruit pe Domnul ISUS şi, în El, cea mai mare binecuvântare, răscumpărarea sufletului nostru pentru veşnicie.

1. “Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). De la crearea omului pe pământ, diavolul a încercat să zădărniceacă planurile lui Dumnezeu, şi în parte a reuşit. Dar aceasta nu L-a luat pe Dumnezeu prin surprindere. Diavolul este vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului. Cu toate acestea, omul păcătos s-a aliat cu Satan prin păcat şi acum între om şi Dumnezeu nu este pace. De aceea, Fiul lui Dumnezeu s-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului, să repare ceea ce el a stricat, să smulgă pe om din mâna lui. Şi pe cât de mare i-a fost bucuria lui Satan atunci când a reuşit s-o amăgească pe Eva (Geneza 3:1-6, 2 Corint. 11:3), pe atât de scurtă i-a fost. Dumnezeu încă din Eden a promis femeii: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Geneza 3:15)

2. “Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat” (1 Ioan 3:5). Diavolul are putere de influenţă asupra omului prin păcat, ţinându-l rob păcatului. Căci aşa cum scrie apostolul Ioan mai departe: “Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început” (1 Ioan 3:8). Cât timp a fost pe pământ, în gura Domnului Isus nu S-a găsit nici un vicleşug şi n-a făcut păcat (1 Petru 2:22). El a fost Mielul fără cusur şi fără prihană (1 Petru 1:19), jertfa perfectă primită de Dumnezeu ca să putem fi răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care l-am moştenit de la părinţii noştri.

3. Domnul Isus a venit nu numai să zădărnicească lucrările diavolului ci şi pe diavolul însuşi. “Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” (Evrei 2:14). Domnul Isus numai în felul acesta a putut muri, luând chip de om, ca prin moarte să nimicească pe cel ce are putere asupra morţii (“Plata păcatului este moartea” Romani 6:23) şi „să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 3:15).

Domnul Isus a purtat pe cruce toate păcatele omenirii, a murit dar a înviat biruitor. Aşa cum spune şi cântarea: “Cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruind”. „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea” (1 Corint. 15:54-56).

4. Biruind moartea prin propria Sa moarte, Domnul Isus a adus la lumină viaţa veşnică şi neputrezirea: „… harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Timotei 1:9-10). Acest har minunat, această graţiere nemeritată aduce mântuire pentru toţi oamenii. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:11-13).

5. Dumnezeu a vrut ca prin răscumpărarea făcută de Domnul Isus să-şi câştige un popor care să fie al Lui, care să trăiască pentru El: „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” (Tit 2:14). Cei curăţiţi, spălaţi, răscumpăraţi sunt Mireasa Domnului Isus, poporul Lui ales, care îl aşteaptă pe Domnul Isus să se arate iar ca să-L ducă acasă la Dumnezeu. Doar Mireasa Lui aşteaptă „fericita ei nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Mântuitor”.

Dacă nu ai fost eliberat de vechile păcate eşti încă rob diavolului şi nu poţi fi gata să îl aştepţi pe Domnul Isus ca să vină, pentru că El vine ca să aducă cu El răsplătirile; pentru unii viaţă veşnică (Tit 3:7) şi pentru alţii osândă veşnică (2 Petru 2:10b). Observăm în 1 Timotei 4:8 că Judecătorul cel drept dă “cununa vieţii”, şi tot El “va face judecata împotriva tuturor (Iuda  v.15).

Acum încă mai trăim în epoca acestui har minunat. Încă mai poţi avea şansa să te mântuieşti dacă vii la Domnul Isus. Până nu este prea tîrziu, cheamă-L în viaţa ta să te ierte, să te curăţească şi să fie Domnul vieţii tale începând de azi.

Dacă acum nu cauţi să te împaci cu El cum crezi că te vei împăca cu El după moarte? Dacă acum nu-ţi place părtăşia şi prietenia cu Domnul Isus, cum crezi că te vei simţi în cer? Şi de-ai ajunge acolo nu te vei simţi în mediul tău. De aceea Dumnezeu ne-a dat viaţa aceasta şi harul mântuirii ca să ne acomodăm de pe pământ să umblăm şi să trăim cu El şi pentru El, aşa cum spune motto-ul acestei meditaţii.

Când îngerul Domnului a anunţat naşterea unui prunc în ieslea Betleemului, păstorii au văzut doar o mică licărire a slavei lui Dumnezeu (Luca 2:9). La arătarea a doua oară a Domnului Isus vom vedea slava lui Dumnezeu în toată plinătatea, bogăţia şi strălucirea ei.

La arătarea slavei Domnului Isus nu ne rămâne decât să ne bucurăm şi să lăudăm pe Dumnezeu care ne va schimba şi pe noi în acelaşi chip cu al Lui. Vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este (1 Ioan 3:2). Ce vom fi nu ni s-a arătat încă. În schimb mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce El ne-a adus prin arătarea Sa atunci când a intrat în lume ca să împlinească voia Tatălui. Fie şi inima ta o iesle în care să primeşti această minune, pe Fiul Slavei, devenit Miel, dar care acum este Rege şi domneşte. Amin

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: