ŞI ÎNCĂ ATÂT ESTE PUŢIN!

„Şi încă atât este puţin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbeşti despre casa robului tău şi în viitor. Şi binevoieşti ca să înveţi pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!” (2 Samuel 7:19).

O traducere în engleză a acestui verset sună puţin diferit: „Şi ca şi când acesta ar fi un lucru mic în ochii Tăi, o, Domn Suveran, Tu ai vorbit de asemenea despre viitorul familiei robului Tău. Este acesta felul Tău de a te ocupa de oameni, o, Domn Suveran?”. M-a lăsat fără respiraţie acest fel de rugăciune a lui David. El face aluzie la ceea ce Dumnezeu îi transmisese prin Natan proorocul în acelaşi capitol de la versetul 8 la 16.

Ceea ce David a auzit a fost prea frumos ca să fie crezut. Nu-şi putea crede ce îi auzeau urechile. Şi totuşi, el l-a luat drept cuvântul lui Dumnezeu şi uimit se întreabă: „Aşa te ocupi Tu totdeauna de fiii oamenilor?” Ceea ce Dumnezeu îi promitea cu privire la viitorul familiei lui era cu mult peste aşteptările lui. Când ne gândim la viitorul care aşteaptă pe un copil al lui Dumnezeu, nădejdea pe care o are pentru viaţă veşnică, lucrurile pe care Domnul Isus S-a dus să le pregătească pentru cei aleşi, deja ştim că acestea vor întrece orice aşteptare a noastră pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu generos. Mai mult Pavel inspirat de Duhul Sfânt, ne spune: „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit aşa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc” (1 Cor. 2:9).

Pe David, o asemenea bunătate a lui Dumnezeu aproape că l-a lăsat fără cuvinte, „Ce ţi-ar putea spune David mai mult”? (v. 20). Aşa ar trebui să fie şi atitudinea noastră atunci când contemplăm măreţia şi suveranitatea lui Dumnezeu.

Este acesta felul lui Dumnezeu de a se ocupa de oameni? Da, Dumnezeu se poartă cu totul diferit cu oamenii de cum ne comportăm noi cu El sau cu semenii. Noi îl ofensăm pe Dumnezeu prin păcat, alţii îl înjură şi totuşi Dumnezeu vrea să se împace cu noi, aşteaptă să se îndure de noi, îşi înmulţeşte binecuvântările faţă de noi. Dumnezeu nu este un om, şi nu se poartă ca un om. „Şi binevoieşti să înveţi pe un om cu privire la aceste lucruri”. Dumnezeu nu încetează să ne înveţe şi să ne arate căile Sale. „Deşi locuieşte în locuri înalte şi în sfinţenie, El este cu omul zdrobit şi smerit” (Isaia 57:15).

Felul lui Dumnezeu de a se purta cu oamenii depăşeşte orice aşteptare. Omul este o fiinţă ciudată, murdară, obraznică, mândră, de nici un folos lui Dumnezeu în starea aceasta. Harul lui Dumnezeu ne depăşeşte, ne lasă muţi. Şi pe deasupra se mai dă şi gratuit oamenilor, pentru că altcineva a plătit pentru el. Dacă am şti de la ce am fost salvaţi şi pentru ce am fost salvaţi, atunci poate că am fi mai recunoscători. Să nu uităm niciodată din ce groapă am fost scoşi şi pe ce stâncă am fost puşi. Harul lui Dumnezeu este pentru noi şi pentru familiile noastre (Fapte 2:39).

Nu este puţin lucru ce a făcut Domnul Isus pentru noi la Calvar. Nu sunt un lucru mic promisiunile pentru viitorul nostru. De aceea să spunem şi noi ca David în v. 22: „Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: