Muntele Tamborine

Am avut fericitul privilegiu si ocazia sã vizitez, pe lângã muntele Banya, si
muntele Tamborine din Queensland, la 100 km de Brisbane. Acesta nu depãseste cu mult înãltimea de 1000 m, în schimb este bogat în pãduri tropicale unde plouã aproape tot timpul anului, iar vegetatia este foarte variatã si abundentã.
Unii pomi au o circumferintã pe care abia 4-5 persoane cu bratele larg deschise o pot cuprinde. Când intri într-o astfel de pãdure, pe aleile fãcute de oameni, parcã intri într-un templu imens. Aerul este pur, ozonat, se aude clipocitul apelor si trilurile nesfârsite ale pãsãrilor. Acolo te simti contopit cu Creatorul acestui univers si te învãluie un asemenea sentiment încât parcã nu-ti mai doresti nimic. Sufletul ti se înaltã într-o stare de adorare de nedescris. Nu o datã mi-am adus aminte în asemenea situatii de cântarea:“Oh, Doamne mare, când privesc eu lumea”.
Poetul ei a experimentat aceleasi simtãminte atunci când s-a vãzut înconjurat de frumusetile de nedescris ale creatiei lui Dumnezeu. Dar când s-a uitat în Cuvântul sfânt, el a observat cã o minunãtie si mai mare este mântuirea pe care Dumnezeu ne-a câstigat-o prin Domnul Isus. El cunoaste adâncimile pãmântului. El stie ce este pe fundul mãrilor si al oceanelor, iar vârfurile muntilor sunt ale Lui.

Într-un alt psalm, autorul spune cã “Dumnezeu udã muntii”. Cine altcineva decât Dumnezeu poate tine în fiintã tot ce are suflare si viatã? Dar la fel de adevãrat este cã numai Dumnezeu cunoaste adâncimile fiintei umane. El cunoaste inima si rãrunchii. De ochii Lui nimic nu rãmâne ascuns.

Psalmistul, uitânduse la sine, nu a putut decât sã exclame: “Te laud cã sunt o fãpturã asa de minunatã. Minunate sunt lucrãrile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Dumnezeu tine totul cu puterea tãriei Lui. El tine muntii, dar mã tine si pe mine. Binecuvântat sã fie Dumnezeu care ne-a îngãduit sã vedem lumina Lui.
“O, Doamne mare, când privesc eu lumea, ce ai creat-o prin al Tãu Cuvânt
si fiintele ce-mpodobesc natura, cum le-ntretii cu bratul Tãu cel sfânt.
Privirea când mi-o-nalt si vãd minunea, multimea astrelor ce-aleg pe cer
Mãretul soare, cât si mândra lunã, ca mingi de aur plutind prin eter.
/: Atunci îti cânt mãret Stãpânitor,
ce mare esti, ce mare esti!:/”
“Cãci Domnul este un Dumnezeu mare; este un Împãrat mare
mai pe sus de toti dumnezeii. El tine în mânã adâncimile
pãmântului si vârfurile munþilor sunt ale Lui.” (Psalm 95:3-4)

Doamne, Tatã, ajutã-mã sã pot sã cânt si eu împreunã
cu toatã creatia Ta, ce mare esti si bun, sã laud faptele
Tale, cãci sunt vrednice de toatã lauda si admiratia.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: