CARE ESTE MIRAREA TA?

Faptele Apostololor 3:12-26

Meditaţia de astăzi este inspirată din Faptele Apostolilor capitolul 3. Este vorba de discursul apostolului Petru după ce ologul din naştere, care era dus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasa”, este vindecat.

 

Primul lucru pe care Petru îl constată în atitudinea mulţimii prezente la această vindecare este „mirarea” ei. „Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul, şi a zis norodului: „Bărbaţi Israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble” (v. 12)?

 

La ce se mirau ei? La puterea pe care apostolii Petru şi Ioan au avut-o de a vindeca pe olog. Petru însă nu concepe şi nici nu acceptă ca mulţimea să le dea lor credit pentru ceea ce se întâmplase. El le îndreaptă privirea spre „Robul lui Dumnezeu”, ISUS, care recent fusese dat pe mâinile lui Pilat, apoi răstignit şi înviat.

 

Mulţimea trebuia mai degrabă să se mire de ceea ce ea fusese în stare să facă cu Isus: să se lepede de Domnul Dumnezeul lor şi să-L dea la moarte. Dacă mulţimea atribuia vindecarea ologului de către cei doi apostoli, Petru atribuie vindecarea ologului care a avut credinţă în Numele lui Isus: „Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.(v. 16).

 

Isus, Omul suferinţei, El Însuşi poate veni în ajutorul celor care sufăr. Aşa a fost proorocit despre El şi aşa s-a întâmplat: „Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi” (v. 18).

 

Este foarte interesant de urmărit felul în care Petru întoarce privire mulţimii de la ei spre Domnul Isus. Este o schimbare de focus, şi este bine gândită. De ce s-a folosit Petru de această vindecare pentru a aduce aminte poporului de crima pe care o făcuse? Parte din răspuns este că suferinţa a intrat în lume prin păcat şi că numai prin pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu, Dumnezeu va trimite vremi de înviorare sufletească şi pe Domnul Isus a doua oară: „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” (v. 20-21).

 

Cea mai mare binecuvântare nu este totdeauna vindecarea trupului, ci vindecarea sufletului prin întoarcerea la Dumnezeu: „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos”.

 

Păcatele au consecinţe mult mai devastatoare şi distrugătoare decât moartea lentă şi în suferinţă a unui  trup bolnav. În cer se poate intra şi dacă ai avut un trup bolnav pe pământ, dar nu se poate intra fără pocăinţă şi credinţă în Cel ce  a venit să biruiască moartea şi să ne deschidă uşa cerului către nemurire şi părtăşie veşnică cu Creatorul nostru.

 

Şi pentru că “Proorocul” profeţit este acum cu noi, în mijlocul nostru prin Duhul Său cel Sfânt, nu ne rămâne decât să-I dăm toată ascultarea, dacă vrem să avem parte de binecuvântarea legământului: “În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune” (v. 22).

 

Şi-a schimbat mulţimea părerea despre Petru, după ce acesta a început să le pună sub ochi păcatul lor? Desigur că da. În capitolul 4:4 citim că mulţi din cei ce auziseră cuvântarea, „au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii”. Au făcut ucenicii vindecarea pentru a atrage atenţia asupra lor? Nu! Dacă ar fi făcut-o, rezultatul nu ar fi fost acelaşi. Oamenii ar fi rămas tot în necredinţa lor şi s-ar fi îndreptat spre iadul cu flăcări nestinse.

 

Apostolul Petru ne dă o lecţie foarte preţioasă în felul cum el a refuzat să accepte creditul pentru vindecarea acestui olog. „Poarta Frumoasă” apare acum şi mai frumoasă, pentru că aici umilinţa apostolilor împletită cu credinţa ologului şi Atotputernicia Celui ce L-a înviat pe Domnul Isus din morţi, a produs această dublă minune: vindecarea fizică şi spirituală a ologului şi vindecarea spirituală a cel puţin 2000 de suflete. Aceasta trebuie să fie mirarea cea mai mare, şi anume felul în care un Dumnezeu Suveran găseşte cu cale să se descopere oamenilor şi să-i conducă la pocăinţă.

 

Pocăinţa în sine este o „mirare” şi o „minune”, pentru că ea face din ologi spirituali oameni care să alerge pe cărările cele drepte ale neprihănirii. Ai contemplat vreodată minunea „pocăinţei” şi te-ai mirat de puterea credinţei? Atunci te poţi considera un om binecuvântat, chiar dacă pentru aceasta Cineva a trebuit să sufere. Suferinţa Lui nu a fost în zadar. „Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor” (Isaia 53:11). Slăvit să fie Dumnezeu pentru bogăţiile harului Său ascunse în preaiubitul Lui, Isus, Domnul nostru.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: