JERTFA NOASTRĂ NECURMATĂ

Exod 29:38-46

Textul acesta din Vechiul Testament ne vorbeşte despre o jertfă necurmată. În legea dată poporului Israel pe muntele Sinai se includea şi aceasta, care consta în aducerea pe altar a doi miei de un an, în fiecare zi. Unul trebuia jertfit de dimineaţă şi altul trebuia jertfit seara împreună şi cu o jertfă de mâncare: a zecea parte dintr-o efă de floare de făină (aprox. 2kg), frământată cu un sfert de hin (aprox. 750ml) de untdelemn de măsline fără drojdii şi un sfert de hin (750 ml) de vin.

Această jertfă adusă întocmai după Lege era considerată o jertfă de “un miros plăcut Domnului” (v. 41). Cu alte cuvinte, Domnul îşi găsea plăcerea în închinătorul care o aducea. Legea aceasta, ni se mai spune, că trebuia să aibă un caracter necurmat, în fiecare zi, şi fără oprire. Urmarea acestui fapt o avem afirmată în ultima parte a textului citat începând cu v. 42: “Aceasta este arderea de tot necurmată, care va fi adusă de urmaşii voştri, la uşa cortului întâlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întâlni cu voi, şi îţi voi vorbi. Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel, şi locul acela va fi sfinţit de slava Mea. Voi sfinţi cortul întâlnirii şi altarul; voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoţi. Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, şi voi fi Dumnezeul lor. Ei vor cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din ţara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor”.

Ce lucru mare trebuie să fi fost pentru leviţii care făceau slujba aceasta la cortul întâlnirii, ca să se întâlnească , nu cu un om, ci cu însăşi Domnul Dumnezeu! În plus, Domnul mai spune că „locul acela va fi sfinţit” de slava Sa. Ne putem imagina ce s-ar fi putut întâmpla dacă mielul prescris pentru jertfă nu era adus la timpul şi la locul indicat? Chiar dacă Domnul rămânea credincios, aşa cum este întotdeauna, dacă levitul nu se prezenta cu darul, nu avea posibilitatea ca să se întâlnească cu Domnul.

Învăţăm de aici cum putem intra în prezenţa Domnului, cum ne putem întâlni cu El şi cum putem sfinţi locul în care ne întâlnim cu El. Atunci când a fost dată Legea, jertfele se aduceau doar la cortul întlnirii. Dar acum, noi care am cunoscut harul mântuitor adus prin jertfirea de bunăvoie a Mielului divin, avem un har şi mai mare. Închinătorii adevăraţi, a spus Domnul Isus, sunt cei ce se închină în Duh şi adevăr.

Dar asta nu înseamnă că noi nu mai aducem nimic Domnului. Dimpotrivă, acum avem obligaţia ca să ne aducem pe noi înşine Domnului, cu tot ce avem mai bun, cu floarea făinii, cu o inimă zdrobită şi cu bucurie. Să ne prezentăm înaintea Domnului şi acolo El se va pogorî la noi ca să se întâlnească cu noi. Să nu uităm că totul depinde de noi. Dacă din această „jertfă necurmată” luăm afară litera „m”, jertfa devine necurată”. Doar un singur lucru scos din ceea ce Domnul pretindea, şi deşi era adusă la altar, nu era primită. Domnul nu-şi găseşte plăcerea în cineva care nu ascultă întru totul de Cuvântul Său. Şi când Domnul nu se coboară la întâlnire cu păcătosul, nici locul întâlnirii nu este sfinţit.

Mi se par deosebit de interesante atât condiţia, cât şi contextul în care Dumnezeu a ales atunci să se întâlnească cu omul. Mielul adus seara rămânea pe altar până dimineaţa şi cel de dimineaţa rămânea până seara. Noi suntem păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, spune apostolul Petru. Şi ceea ce dăm Domnului seara se păstrează sub protecţia lui până dimineaţa. Iar ceea ce dăm Domnului dimineaţa se păstrează sau se consumă până seara. Domnul Isus a ales de bună voie să fie Mielul nostru fără cusur, jertfit odată pentru totdeauna. Noi să alegem să dorim prezenţa Domnului şi sfinţirea în viaţa noastră. Să dorim să fim noi înşine o jertfă dată cu bucurie şi de bună voie Domnului (Rom. 12:1). Aceasta este din partea noastră o “cuminte” jertfă duhovnicească. Ce har mare avem să umblăm conştienţi, necurmat, sub privirea şi ocrotirea lui Dumnezeu. Să fie binecuvântat Numele Lui în veci!

“Cheamă-Mă şi am să vin
Şi-o scară la cer voi înălţa,
În noapte, sub cerul senin
Cu tine de vorbă voi sta”. (“Eu n-am să te las ca să pieri”- N. Moldoveanu).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: