BINECUVÂNTAREA ESTE CONDIŢIONATĂ

Deutr. 26:12-15

Revin din nou împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu la subiectul zeciuielii. Domnul continuă prin Duhul Sfânt să ne înveţe şi alte lucruri cu privire la zeciuială. Este o mare necesitate să ştim să ne prezentăm înaintea Domnului potrivit rânduielii divine. „După ce vei isprăvi de luat zeciuiala din rodurile tale, în anul al treilea, s-o dai Levitului, străinului, orfanului şi văduvei şi ei să mănânce şi să se sature în cetăţile tale” (v.12).

Domnul Dumnezeu vrea ca cei mai năpăstuiţi de soartă să fie şi ei sătui. Poate printre ei sunt şi unii dintre noi. Trebuie să credem Cuvântul aşa cum este scris. Domnul poartă de grijă la toată creatura Sa, şi aceasta o face cu ajutorul oamenilor. Câţi din fraţii şi surorile noastre de la ţară dau zeciuială din grâu, porumb, din ouă, din lapte, din găini şi din tot ce au pe lângă casă? Este darul lui Dumnezeu tot ce au, dar câţi îi dau lui Dumnezeu partea Lui? De ce nu se face salariul păstorilor de la ţară? Pentru ce bisericile s-au învăţat să primească zeciuiala fraţilor din America sau Europa, dar nu au învăţat lecţia de a da?

Să fim cu luare aminte la ce spune Cuvântul în continuare: „Să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: „Am scos ce este sfinţit, am dat, n-am călcat, nici n-am uitat nici una din poruncile Tale (v.13). Câţi dintre noi putem veni în momentul acesta înaintea Domnului şi să spunem aşa: „Doamne, am scos, am dat, n-am călcat şi n-am uitat”? Atunci cum de avem îndrăzneala să spunem ceea ce scrie mai departe în v. 15: „Priveşte … şi binecuvintează pe poporul Tău Israel şi ţara pe care ne-ai dat-o”!?

Prea adesea ne luăm libertatea de a cere binecuvântarea Domnului şi de a o dori ca ea să rămână în familiile noastre şi în ţara noastră fără a păzi Cuvântul Său mai întâi. Noi vrem să-l transformăm pe Dumnezeu într-un robot şi să-L manipulăm aşa cum vrem noi. Dar Dumnezeu nu ne va permite aceasta niciodată. Binecuvântarea deplină vine numai în urma ascultării de Cuvântul Domnului.

Neîmplinirea Cuvântului cu privire la străin, văduvă, orfan şi Levit este urmată de un blestem: „Blestemat este cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei” (Deutr. 27:19). Aceasta o spune Dumnezeu. Dar atunci când împlinim Cuvântul, Domnul promite că ne va deschide „comoara Lui cea bună, cerul” ca să trimită ţării ploaie la vreme, şi să binecuvinteze lucrul mâinilor noastre. Ce ne-am putea dori mai mult decât binecuvântarea cerului?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: