CE NUME POARTĂ FÂNTÂNA TA?

Capitolul 26 din Genesa ne revelează multe izvoare de binecuvântări, din apa cărora putem să bem apă înviorătoare atunci când ne ducem viaţa în mijlocul Filistenilor. Noi suntem pe acest pământ străini şi călători (Evrei 11:13). Avraam s-a numit pe sine „străin şi venetic” (Gen. 23:4). Dar deşi suntem străini, avem cu noi o mare moştenire lăsată de „părinţii noştri”. În acelaşi capitol citim următoarele: „Avraam a dat lui Isaac toate averile sale” (Gen. 24:5). Fiecare dintre noi ştim în ceea ce ne asemănăm cu părinţii noştri. Avem un cod genetic biologic comun ca şi unul spiritual. 

Ceea ce se întâmplă în acest capitol are loc după moartea lui Avraam. Din pricina unei foamete, alta decât cea de pe vremea tatălui său, Isaac s-a decis să meargă la Abimelec, împăratul Filistenilor, la Gherar. Domnul i s-a arătat lui Isaac într-un vis şi i-a zis: „Nu te pogorî în Egipt! Rămâi în ţara în care îţi voi spune” (26:2). Ţara Filistenilor era la hotarul cu Egiptul, un simbol al lumii. Atunci când ascultăm de Dumnezeu, El va transfera binecuvântările care au fost ale părinţilor noştri binecuvântaţi, asupra noastră şi noi la rândul nostru, asupra copiilor noştri. „Eu voi fi cu tine, şi te voi binecuvânta: căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale, şi voi ţinea jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam”. „Îţi voi înmulţi sămânţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată, pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea”. Vedem aici patru mari făgăduinţe, patru stâlpi de neclintit ca şi „Dreptatea şi judecata” care sunt temelia scaunului Tău de domnie; iar „bunătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Tale”, spune psalmistul (Ps. 89:14).  

Isaac a ascultat de Dumnezeu şi pentru că a ascultat, Dumnezeu s-a ţinut de cuvânt. „Şi Isaac a rămas în Gherar” (26:6). Dar ca om a repetat una din greşelile tatălui său: a minţit că Rebeca este sora şi nu nevasta lui. Noi moştenim în firea noastră pământească toată gama de păcate, unul mai oribil ca altul. Cine poate spune că minciuna este un păcat mai mic decât crima sau curvia? De ce a minţit Isaac? De frică. Ce citim în Apoclipsa 21:8? Fricoşii sunt şi ei pe lista celor din întunerecul de afară. Cauza minciunii a mai fost şi frumuseţea Rebecăi. Este totdeauna frumuseţea fizică o binecuvântare sau un blestem? Ea poate fi o binecuvântare pentru partenerul ei sau a lui, dar poate fi un prilej de păcat măcar pentru unul dintre cei din jur. Abimelec spune: „Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta” (v. 10). Nu cred că este la întâmplare lăsat cuvântul acesta pe paginile Sfintei Scripturi şi aici este un semnal de alarmă pentru femeile care cheltuiesc foarte mult pentru înfrumuseţarea fizică. 

Cu Avraam lucrurile au stat la fel şi nu numai odată, ci de două ori. Dar prima dată, Avraam s-a coborât în Egipt. A doua oară s-a oprit la hotarul cu Egiptul, în acelaşi loc ca Isaac, la Gherar. Când cineva se coboară în Egipt, căderea este mai adâncă. Sara a ajuns nevasta lui Faraon (Gen.12:15) şi după ce casa lui Faraon a fost lovită cu mari urgii din pricina aceasta, Faraon l-a izgonit pe Avraam: „Ia-ţi nevasta; ia-o şi pleacă” (Gen. 12:19). Şi Faraon a dat lui Avraam oi şi boi, măgăriţe şi cămile, robi şi roabe. Faraon l-a scos pe Avraam din Egipt, dar printre acele roabe a fost şi Agar. Restul istoriei ei o ştim. 

A doua oară când a ajuns în Gherar, Dumnezeu nu a îngăduit ca Sara să cadă iarăşi victima jocului de-a fratele şi sora. Abimelec, care o luase de nevastă, a fost oprit de Dumnezeu în vis să nu se atingă de ea. Nu ne este dat să ştim ce sentimente a trăit Sara şi dacă a acceptat cu bucurie propunerea lui Avraam. Şi în cazul lui Avraam, cauza a fost tot frumuseţea soţiei lui, şi trebuie să mai ştim că Sara nu mai era chiar aşa de tânără când s-a întâmplat aceasta. 

Revenind la Isaac, citim că a fost un om harnic şi stând mai mult în Gherar, a făcut semănături şi a strâns rod însutit (26:12). Isaac a mers îmbogăţindu-se, în turme şi cirezi, pentru că binecuvântarea venea direct din mâna lui Dumnezeu. Atâta vreme cât ascultăm de Dumnezeu, El îşi onorează cuvântul. Niciodată Dumnezeu nu a promis binecuvântare unuia care este neascultător. „Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit poruncile, orânduirile şi legile Mele (Gen. 26:5). Ce i-a poruncit Dumnezeu lui Avraam şi el a făcut? Răsfoind biografia lui Avraam, cuprinsă în 12 capitole din Genesa le putem enumera, după cum urmează: 

„Ieşi din ţara ta” (12:1).

„Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană” (17:1).

„Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam” (Gen. 17:9).

„Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai: ci numele ei să fie Sara” (17:15).

„Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale” (Gen. 21:12).

„Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune” (22:1).

 

Acestea sunt poruncile pe care Dumnezeu i le-a dat şi el a ascultat în totul. Între orânduiri putem include „actul tăierii împrejur”. Dar care sunt legile, pentru că Legea încă nu fusese dată? Credem că este vorba de legea cugetului sau a conştiinţei pusă în fiecare om încă de la creaţie.  

Primul lucru pe care Isaac l-a făcut când i s-au înmulţit turmele a fost să desfunde fântânile pe care tatăl său le săpase în timpul şederii lui în Gherar. Filistenii, după cum se vede  nu au avut prea multă bunăvoinţă ca să-i lase să se adape din fântânile lor. Nu ni se spune numele acestor fântâni, dar putem presupune că una se numea Ascultare, una Credinţa, alta Neprihăniree şi alta Credincioşie. Şi nu este un lucru neobişnuit ca să fim pismuiţi de Filisteni atunci când ne merge foarte bine. Propăşirea noastră nu poate fi trecută cu vederea. Filistenii ne pismuiesc, pentru că filistenii sunt credincioşii fireşti în mijlocul cărora trăim atât în momente de criză cât şi în vremi de prosperitate. Fiii fireşti (din Ismael), nu cei ai făgăduinţei, ca Isaac, invidiază şi pismuiesc pe creştinii duhovniceşti pentru că nu sunt la fel de binecuvântaţi ca şi ei. Înţelegem acum de ce Filistenii locuiesc la hotarul cu lumea, şi în multe privinţe nu se deosebesc cu nimic de cei din lume. 

Dar robii lui Isaac nu s-au oprit aici şi continuă să sape. Numai cine sapă adânc poate da peste izvoare de apă dulce. Domnul Isus spune în pilda celor doi care şi-au zidit, unul casa pe stâncă iar celălalt pe nisip, că cel „ce aude cuvintele Mele şi le face se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, şi şi-a aşezat temelia pe stâncă” (Luca 6:48). Filistenii nu se obosesc, dar vor să intre în posesia apei. Filistenii nu vor înceta să-i urască mai puţin, ci dimpotrivă vor căuta un prilej de ceartă cu cei duhovniceşti ca să-i facă să nu mai asculte de Dumnezeu. „Apa este a noastră”, iar fântâna se numeşte Esec- Ceartă sau „eşec”. Este prima încercare a slujitorilor lui Isaac de a săpa o fântână nouă. Dar nu se lasă bătuţi şi mai continuă să o sape şi pe a doua. Şi cearta se înteţeşte şi o numesc Sitna-Gâlceavă. Ce nume diferite de fântânile tatălui său! Şi totuşi numele acestor fântâni arătau nu spre Isaac, ci spre Filistenii care încercau să-i oprească să sape. Şi într-o oarecare măsură Filistenii aveau dreptate când spuneau că apa era a lor, pentru că Isaac era pe teritoriul lor. 

Creştinii fireşti nu se bucură de izvoarele din care se adapă cei duhovniceşti. Ce îi caracterizează pe cei fireşti?  În Galateni 6:19-21 avem o listă întreagă de vicii, aşa cum pe cei duhovniceşti îi caracterizează cele nouă virtuţi (Galateni 6:22). Cele şaptesprezece vicii se pot împărţi în 7 grupe, ceea ce înseamnă că au un caracter perfect, dacă se poate numi aşa, în stricăciune: 

Curvia, necurăţia, desfrânarea;

Închinarea la idoli;

Vrăjitoria;

Vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele;

Uciderile;

Beţiile;

Îmbuibările, şi chiar mai mult: „Şi alte lucruri asemănătoare cu acestea”.

Am văzut că Filistenii au început cu prima categorie: curvie, necurăţie şi desfrânare. Acum au început cu vrăjbi. Vrajba are la rândul ei şapte capete urâte: certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele. Isaac însă nu se opreşte aici şi când a treia fântână este gata, Filistenii îi lasă în pace. Isaac o numeşte Rehobot-Lărgime, căci a zis el: „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară” (26:22). Este foarte curios. O numeşte Lărgime, şi Isaac pleacă din Gherar şi se mută la Beer Şeba, de partea cealaltă a Canaanului, spre Iordan. Aici Isaac a clădit un altar şi a chemat Numele Domnului. Nu putem fi în largul nostru numai atunci când ne sacrificăm plăcerile noastre şi chemăm Numele Domnului, în Duh şi în adevăr. La ce s-a trudit Isaac atâta ca să sape fântâni ca apoi să plece de partea cealaltă a ţării? Pentru că Isaac a ajuns să-şi iubească vrăjmaşii. Atâta timp cât trăia în mijlocul celor fireşti, ei tot mai puteau să aibă pretenţia că apa este a lor. Pe când acum, despărţindu-se de ei, Domnul i-a mai confirmat încă odată că ceea ce a promis părintelui său Avraam, El va împlini.  

Isaac a înfipt în inima pământului o mărturie puternică despre Dumnezeul adevărat. Dar nu locul s-a lărgit, ci inima lui Isaac, şi pentru că i-a iubit, atunci când ei i-au cerut haina, Isaac le-a lăsat şi cămaşa. Când Apostolul Pavel scrie Corintenilor şi-i îndeamnă să facă şi ei la fel faţă de el, adică „să se lărgească”, face de fapt aluzie la dragoste. Însăşi titlul acestui paragraf din 2 Cor. 6:11-13 este „Dragostea apostolului pentru ei”.

În acest timp Filistenii încep să vadă „lămurit”. Dumnezeu le deschide ochii să vadă că „era cu Isaac” (v. 38) şi acum ei încep să se teamă de Isaac. Abimelec, împăratul lor, prietenul său Azuzat, şi căpetenia oştirii lui, vin să facă un legământ cu Isaac, că nu le va face nici un rău, pe când acesta era deja stabilit la Beer Şeba. Cum i-a tratat Isaac pe Filisteni? I-a bruscat, i-a izgonit? Nu, dimpotrivă. A dat un ospăţ, au mâncat şi au băut, s-au legat unul de altul printr-un jurământ, şi i-a lăsat să plece. Căci ce legătură poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Nici una. Trebuie să ne legăm înaintea Domnului că nu vom avea nimic de a face cu faptele firii pământeşti. Numele fântânii săpate la Beer Şeba este Şiba – Jurământ. 

Ca şi copii ai făgăduinţei, intrând în legământ cu Dumnezeu, putem scoate cu bucurie apă din izvoarele mântuirii (Isaia 12:3). 

Dacă după Avraam şi Isaac au rămas nişte frumoşi stâlpi de aducere aminte, la fel vor rămâne şi despre Filisteni. Pe fântânile lui Avraam a rămas scris Ascultare, Credinţă, Neprihănire, Credincioşie. Pe fântânile Filistenilor a rămas scris Ceartă şi Gâlceavă. Pe fântânile lui Isaac scrie Rehobot şi Şiba. Ce scrie pe fântâna ta? Ce fel de apă izvorăşte din inima Ta? În care ceată eşti? Eşti un fiu al lui Avraam sau un Filistean? Apostolul Iacov spune că din aceeaşi vână a izvorului „nu poate ţâşni şi apă dulce şi apă amară” (Iacov 3:11). Nu putem fi şi fireşti şi duhovniceşti în acelaşi timp. Dacă ne lăsăm daţi la moarte şi îngropaţi în moartea Domnului Isus, vom avea parte şi de o înviere asemănătoare cu a Lui. Când vom învăţa să ne socotim morţi pentru păcat vom experimenta ce înseamnă să fim vii pentru neprihănire. Multe lucruri se vor rezolva în viaţa noastră atunci când învăţăm să murim faţă de noi înşine. Inima ni se va lărgi şi vom avea o dragoste de fraţi şi de duşmani neprefăcută. Vom avea pace ca o mare în mijlocul celor mai cumplite furtuni. Vom socoti orice pierdere un câştig pentru că felul în care îl vom cunoaşte pe Dumnezeu în mijlocul necazurilor ne va umple inima de o bucurie negrăită şi strălucită (1 Petru 1:8).

Domnul Isus a fost făcut de Dumnezeu pentru noi „înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare”. Ce largheţe mai mare ne putem dori? Slăvit să fie Numele Lui în veci!

Advertisements

4 Comments »

  1. 1
    Ruben Says:

    Este un articol foarte frumos, cu multe ideei frumoase bazate pe textul Bibliei.
    Dumnezeu sa va binecuvinteze in toate!

    Ruben

  2. 3
    Grigore Says:

    Da, este un articol foarte bun pentru invatatura noastra. As vrea sa cunosc macar numele autorului !
    Multe binecuvintari pe CALE !

    Grigore

    • 4
      dorca Says:

      Draga Grigore, toate articolele postate pe acest blog imi apartin. Numele meu este Lidia. Fii binecuvantat cu tot ce iti doresti


RSS Feed for this entry

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: