UN TATĂ IUBITOR ŞI UN FIU RISIPITOR

Luca 15:11-32 

Este o pildă foarte bine cunoscută, de aceea nu insist asupra descrierii ei. Câteva lucruri mi-au atras atenţia în mod deosebit când am citit-o ultima dată. Dar în centrul atenţiei de data aceasta nu este acest fiu nerecunoscător şi distrat, dar şi vrednic de milă şi dispreţ, ci tatăl, sau Dumnezeu pe care-l reprezintă. 

1. Dumnezeu se lasă jefuit de copiii Lui. Prin creaţie, noi toţi avem pe Dumnezeu ca Tată. În om este o obrăznicie înnăscută, să dorim mai mult decât avem nevoie şi să cerem ce nu ni se cuvine: „Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine” (v. 12)! Ce i se cuvenea acestui tânăr tupeist? Cu ce contribuise el la creşterea avuţiei tatălui lui?  Tânărul a primit ce a cerut apoi s-a dus şi s-a destrăbălat pe cheltuiala tatălui. Câtă lipsă de bun simţ! Ce neruşinare! Câtă degradare! Da, Tatăl ceresc s-a lăsat şi încă se mai lasă jefuit de averea Lui de unul, sau de mai mulţi copii ai Lui.  

2. Pe Dumnezeu îl doare despărţirea noastră de El. De ce? Pentru că El ştie ce vom face cu ceea ce ni „se cuvine”. Tânărul nostru, ameninţat cu moartea prin înfometare, se apucă ca de un pai de gândurile pe care nu avea cui să i le împărtăşească. „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine şi eu mor de foame aici” (v.17)! Tatăl ştia cât de repede îşi va cheltui partea pe cont propriu, şi că va avea nevoie să cerşească după aceea. Pe când dacă ar fi stat acasă nu ar fi dus lipsă de nimic, ca şi până atunci.   

3. Dumnezeu celebrează întoarcerea rebelilor acasă.  Tatăl mai ştia şi aceea că numai o disperare adâncă îl poate duce la o pocăinţă profundă. De aceea a acceptat pierderea unei porţiuni de avere pentru a câştiga afecţiunea unui fiu nemulţumit cu starea de fiu. „Mă voi scula şi mă voi duce la Tatăl meu”, unde şi robii o duc mai bine decât el, a spus fiul.  „Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult (v. 20). Ba mai mult a poruncit slugilor să întindă masa şi să sărbătorească cu muzică şi jocuri întoarcerea fiului lui acasă. Dar mai mult, Dumnezeu celebra pocăinţa acestui fiu, care a fost mort şi acum a înviat.

În celelalte două pilde din acelaşi capitol, Domnul Isus ne relatează o scenă din cer, şi anume ce se întâmplă acolo când cineva se pocăieşte: „Tot aşa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care nu au nevoie de pocăinţă” (v. 7).   

4. Pe Dumnezeu îl doare şi starea acelora care nu se ştiu bucura de ce au. Când cineva vorbeşte despre ce înseamnă foamea, nu este înţeles 100% decât de un flămând. Când cineva vorbeşte de moarte sau de despărţirea de soţ sau de un copil, nu este înţeles decât de cel ce a trăit aceeaşi experienţă şi care în momentul de faţă o retrăieşte din nou. Ca să înţelegi pe fiul risipitor trebuie să fii unul ca el. Fratele lui nu l-a înţeles. Nu carnea şi sângele ne fac să vedem bunătatea şi dragostea Tatălui, ci doar revelaţia, deschiderea ochilor, venirea în fire.

Ne obişnuim aşa de mult cu ce avem, cu ce suntem şi pentru care nu avem nici un merit, încât atunci când Dumnezeu găseşte de bine să dea un har mai mare celor ce au fost culeşi din pulbere cu harul, ne revoltăm teribil de tare.  Fiul cel mare al tatălui avea tot ce pretindea că nu a avut. Dar nu s-a ştiut bucura de ce avea.

Domnul Isus spune în Pilda lucrătorilor viei din Matei 20, celor ce cârteau împotriva gospodarului ce îi tocmise în vie: „Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate: nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun” (Matei 20:13.15)? Singurul care poate face ce vrea cu ce este al lui este Dumnezeu. Noi nu avem acces decât la cât ni se cuvine.

Să învăţăm să apreciem darurile pe care le avem înainte de a le pierde. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: