UN STRIGĂT DIN IAD

de fratele pastor Ioan Ordeanu

Ce este  în iad? Luca 16:19-21.

Eu nu ştiu şi nici nu aş vrea să ştiu vreodată tot ce este în iad. Dar în pilda cu bogatul şi Lazăr, Domnul Isus dă puţin perdeaua la o parte şi ne dă posibilitatea să ascultăm un dialog dintre bogatul din iad şi Avraam din locul de fericire. Din acest dialog face să străbată până la noi nişte veşti din iad. Veştile pe cari le auzim de regulă pot să ne aducă mari bucurii sau mari întristări. În timp de război cei de pe front aşteaptă veşti de acasă, de la familie, iar cei de acasă aşteaptă veşti de pe front, şi aşteaptă cu multă nerăbdare aceste veşti. Veştile pe cari le primim din iad nu sunt deloc îmbucurătoare ci sunt de-adreptul îngrozitoare pentru noi.

 Aşa cum profetul Natan, printr-o pildă i-a arătat lui David păcatul său, tot la fel Domnul Isus printr-o pildă, descoperă ceva ce este în iadul care a fost pregătit  pentru diavolul şi îngerii lui şi nu pentru oameni. Dar oamenii cari nu vor să asculte de Dumnezeu singuri îşi aleg soarta şi merg în iad.

În primul rând, versetul  23 spune că în iad sunt chinuri: „Pe când era el în locuinţa morţior, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui”. Nu aş putea şti exact dacă vorbele bogatului, ce spun despre văpaie, au înţeles literar sau figurativ, dar şi într-un caz şi în altul, chinul rămâne chin, nu are un alt înţeles. Ochii, cărora le place lumina şi frumuseţea culorilor, a peisajelor încântătoare şi să privească tot ce e frumos, tot ce e atrăgător, tot ce satisface privirea, acolo vor fi biciuiţi de întunerec. Urechile cărora le place să audă vocea celor dragi, să audă muzică plăcută, acolo vor auzi vaiete şi scrâşnirea dinţilor. Aceasta e muzica iadului, care o să mărescă şi mai mult chinul. Simţul exterior, care e mereu în căutarea climatului cel mai plăcut, acolo, bogatul se plânge de văpaie, de căldură mare şi insuportabilă. Mirosul care soarbe cu nesaţ parfumul diferit de plăcut al florilor frumoase, acolo va simţi doar putoarea respingătoare şi înecăcioasă a pucioasei. Aceste forme de chin sunt numai câteva din ceea ce ne descopere Scriptura.. Mai iată câteva adevăruri triste din iad: 

În iad este locul celor zgârciţi cari se gândesc numai la ei înşişi. Acest bogătan nici fărâmiturile cari cădeau de la masa lui nu i le-a dat bietului Lazăr, care dorea mult să se sature cu ce cădea de la masă. Zgârcenia arată lipsa de milă, de umanitate, dezinteresul pentru aproapele, lipsa de dragoste pentru cei din jur, nepăsarea de durerea altuia, cruzime… O mulţime de păcate izvorăsc din zgârcenie şi lăcomie….   

Iadul este locul dorinţelor neîmplinite… Bogatul care pe pământ avusese belşug de toate, în iad dorea doar o picătură de apă, dar nu i-o dădea nimeni… Cei din iad doresc milă: „Părinte Avrame, fie-ţi milă de mine” se ruga bogatul. El care nu a avut milă de săracul Lazăr, când era pe pământ, acum ar vrea milă, dar nu o primeşte. Nici chiar dorinţa bună de a-i înştiinţa pe fraţii lui să se păzească să nu ajungă în chin nu-i poate fi împlinită. Mila este râul harului ce curge din Golgota şi acest râu nu trece prin iad. Numai în vremea trăirii pe pamânt, omul poate beneficia de salvare, după moarte e prea târziu…

În iad e locul rugăciunilor neascultate…..Nu ni se spune că pe pământ s-ar fi rugat vreodată, dar în iad îl găsim rugându-se, dar ce  durere, rugăciunile din iad nu sunt ascultate….

Dar se poate pune întrebarea: De ce acel bogat a ajuns în iad? Nu pentrucă era bogat. Sunt mulţi bogaţi ca şi Avraam dar nu sunt în iad…În text găsim trei condiţii cari îndeplinite fiind, nu se ajunge în iad: Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, Pocăinţa sinceră de trecutul păcătos şi încrederea deplină în jertfa mântuitoare a Domnului Isus. Acestea  însă, numai în viaţa de pe pământ se pot împlini. După moarte e prea târziu….

Alegerea drumului spre rai sau iad, nu o face Dumnezeu, ci omul. În Faptele Apostolilor 3:14 este scris ce a spus Petru…”.Pocăiţi-vă, dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu”… Aceasta este singura posibilitate de care omul poate beneficia doar când trăieşte pe pământ….

Între iad şi rai este o mare prăpastie. Versetul 26… Trecerea din drumul spre iad spre drumul spre rai se face prin pocăinţă. Aşa cum a făcut-o tâlharul care s-a pocăit, chiar răstignit fiind.  La Domnul Isus oricine vine cu pocăinţă, nu este respins.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: