Jertfele duhovnicesti (Partea I)

Sunt încă sub umbra norului călăuzitor prin pustia vieţii. Orice nor mânat de Dumnezeu ascunde în el binecuvântări pe care nu le-am cunoscut mai dinainte. Cuvântul devine o mană cu saţ şi cunoaşterea noastră de Dumnezeu creşte cu fiecare experienţă dureroasă sau cu orice lipsă pe care o întâlnim. Nu mă refer la lipsa de pâine sau de îmbrăcăminte, ci mă refer la lipsa de dragoste, de acceptare, de împlinire, de bucurie, etc. Aşa cum nu am întâlnit încă nici o persoană care să spună că s-a săturat de pâine, nici eu nu pot spune că m-am săturat de Cuvântul lui Dumnezeu. Parcă de fiecare dată găsesc în El altă dulceaţă şi ca şi mană este mai mult decât pâine, devine o prăjitură, dar una care nu produce diabet, pentru că prin digerarea lui începe exerciţiul şi activitatea credinţei..

Citind în cartea Numeri capitolele 28 şi 29, atenţia mi-a fost capturată de menţiunea făcută de Moise după explicarea legii arderilor de tot, şi care atunci când erau aduse după rânduiala dată de Dumnezeu, ele erau o jertfă mistuită de foc “de un miros plăcut Domnului”. Nu mai puţin de 10 ori ne întâlnim cu această expresie doar în aceste capitole, fără să luăm în considerare de câte ori scrie acelaşi lucru în cartea Leviticul.

Aceste jertfe aduse ca arderi de tot erau aduse, unele în cadrul jertfelor necurmate zilnice, de dimineţa şi de seara, erau parte din jertfele de Sabat, lună nouă şi de Paşte, parte din jertfele aduse în ziua trâmbiţei şi la sărbătoarea corturilor.

Jertfa zilnică: – 2 miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată: un miel dimineaţa şi un miel seara.– darul de mâncare: a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii cu un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărâmate;– jertfa de băutură: un sfert de hin de vin pentru fiecare miel.

Jertfele de Sabat şi de lună nouă:– 2 miei de un an fără cusur,– 2 zecimi de efă din floarea făinii, frământate cu untdelemn de măsline,– jertfa de băutură.

La lună nouă:– Doi viţei, un berbece şi 7 miei de un an fără cusur,– Pentru fiecare viţel: trei zecimi de de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, o jumătate de hin de vin;– Pentru berbece: două zecimi din floarea făinii, frământată cu untdelemn, şi a treia parte dintr-un hin cu vin,– Pentru fiecare miel: o zecime de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, şi un sfert de hin de vin.La începutul lunii pe lângă jertfele menţionate mai trebuia adus şi un ţap de ispăşire (22:15).

Jertfele de Paşte: Acestea erau aceleaşi ca şi jertfele de la începutul fiecărei luni cu deosebirea că acestea trebuiau aduse timp de şapte zile la rând (28:24), şi acestea în afară de jertfa necurmată de fiecare zi. Ea consta în: -2 viţei, un berbece, 7 miei de un an fără cusur (înmulţit cu 7 zile), însoţite de darurile de mâncare şi jertfe de băutură şi un ţap de ispăşire (28:22).

Jertfa de Rusalii era la fel ca şi cea le început de lună: – 2 viţei, un berbece, 7 miei de un an fără cusur, însoţite de darurile de mâncare şi jertfe de băutură, şi un ţap ispăşitor (28:30).

Jertfe în ziua trâmbiţei:– Un viţel, un berbece şi 7 miei de un an fără cusur, cu darurile de mâncare şi de băutură corespunzătoare, ca şi în cadrul celorlalte jertfe plus ţapul de ispăşire (29:5).

Jertfe pentru ziua împăcării:– un viţel, un berbece, 7 miei de un an fără cusur împreună cu darul de mâncare şi de băutură obişnuite şi un ţap ispăşitor (29:11).

Jertfe pentru sărbătoarea Corturilor, care ţinea 8 zile:Prima zi: – 13 viţei, doi berbeci şi 14 miei de un an fără cusur împreună cu darul lor de mâncare din floarea făiii frământată cu untdelemn de măsline, şi jertfa de băutură,-un ţap de ispăşire, afră de jertfa necurmată (29:16, 19, 22, 25, , 31, 34, 38);A doua zi: 1 12 viţei, doi berbeci şi 14 miei, un ţap de ispăşire şi jertfele de mâncare şi de băutură obişnuite.Ziua a treia…….şi în fiecare zi până î nziua a şaptea, în fiecare zi cu un viţel mai puţin.Ziua a şaptea: – 7 viţei, doi berbeci şi 14 miei de un an fără cusur, un ţap de ispăşire, împreună cu jertfele de mâncare şi de băutură, în afară de jertfea necurmată de fiecare zi.Ziua a opta era o zi de sărbătoare sfântă, în care trebuia adus un viţel, un berbece, şapte miei de un an, şi un ţap de ispăşire.

Ştiu că este plictisor să mă repet, dar dacă pentru Moise nu a fost, nu ştiu de ce trebuie să fie pentru noi. Care este rostul repetării acestor jertfe, poruncite de Domnul lui Moise? Care este relevanţa lor pentru ziua de azi? Înainte de a da un răspuns la aceste întrebări aş vrea să vedem în ce consta o jertfă adusă ca ardere de tot, aşa cum este descrisă în Levitic cap. 1:2-9. Pielea, bucăţile, capul şi grăsimea, erau puse pe focul de pe altar. Pe lângă acestea erau arse şi măruntaiele cu picioarele animalului, dar acestea trebuiau mai întâi spălate cu apă. Sângele era colectat şi cu el se stropea altarul de la uşa cortului întâlnirii. Înainte de junghierea viţelului, păcătosul trebuia să-şi pună mâna pe capul animalului adus ca ardere de tot, şi în felul acesta animalul era primit de Domnul ca să facă ispăşire pentru el.

Înţelegerea pe care o avem noi, cei mântuiţi prin har, prin jertfa Domnului Isus, este că toate acele jertfe aduse în vechime de poporul Israel, erau un deget arătător spre Domnul Isus care avea să devină Mielul ce ridică păcatul întregei lumi. Dacă Domnul Isus, la vremea cuvenită, a înlocuit odată pentru totdeauna aceste jertfe, mai este oare nevoie din partea noastră să aducem vreo jertfă Domnului? Ce poate fi o jertfă de un miros plăcut Domnului pentru credincioşii din noul legământ făcut prin sângele Domnului Isus?

Psalmistul spunea încă din vechime: “Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt” (Ps. 50:14), iar mai jos, psalmistul spune care este şi rostul acestor jertfe de mulţumire: “Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu” (Ps. 50:23). Inspirat din acest psalm, scrie şi apostolul Pavel Evreilor: “Prin El (adică prin Isus) să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (13:15). Observăm aici caracterul jertfelor de laudă trebuie să fie “necurmat”, sau totdeauna. Apoi apostolul Petru vorbeşte şi el de un alt fel de jertfe: “Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 2:5).

Care sunt aceste jertfe duhovniceşti aduse prin Isus Hristos? Domnul Isus Însuşi ne-a învăţat să ne rugăm Tatălui, şi să cerem tot ce voim, în Numele Lui. Deşi apostolul Petru nu este specific în ceea ce constă aceste jertfe duhovniceşti, totuşi avem un răspuns la această întrebare, pe care-l găsim la Osea 14:2: “Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă, şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: “Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu un duh de bunăvoinţă, şi îţi vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: