CE NUMĂRĂ DOMNUL?

„Cât despre voi, până şi perii din cap vă sunt număraţi” (Matei 10:30).

Ce se poate număra? Tot ce există. Aşa spune Eclesiastul. „Ce lipseşte nu poate fi pus la număr” (1:15). Oamenii îşi numără anii, copiii, casele, averile, banii etc. Dar Dumnezeu numără cu totul altceva:

  • Perii capului – Matei 10:10
  • Paşii – Iov 14:16, 31 4; Ps. 56:8
  • Lacrimile – Ps. 56:88, 126.5
  • vorbele – Matei 12:36-37
  • Zilele oamenilor – Ps 37:18, 119: 84, 139:16
  • Paharele de apă date în numele unui prooroc – Matei 10:42
  • Câţi musafiri ai primit – Evrei 13:2, Matei 25:35, Rom. 12:13
  • Faptele bune pe care le-ai făcut – Apoc. 20:12
  • De câte ori ai fost la părtăşie cu fraţii – Maleahi 3:16
  • Pe cei aleşi dintre Neamuri (Rom. 11:25)
  • Pe cei nelegiuiţi – Col. 3:6-7
  • Stelele – Ps. 147:4
  • Lunile de nelegiuire ale celui rău – Iov. 21:21
  • Lunile de sarcină ale omului şi ale animalelor – Iov 39:2
  • Pe cei ce-s pecetluiţi – Apoc. 7:4
  • Bărbaţii credincioşi –Fapte 4:4
  • Ucenicii pe care-i are – Fapte 6:7

În câteva rânduri citim în V.T despre numărătoarea sau recensământul poporului Israel. Apoi citim că Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui, chiar dacă sunt risipiţi în multele miliarde de locuitori ai planetei noastre. El ştie şi ceea ce nu ştim noi, de pildă numărul stelelor de pe cer, numărul boabelor de nisip şi numărul celor răscumpăraţi din gloata aceea mare din cer. Noi nu suntem obişnuiţi să socotim în cifre cu mai mult de 9 zerouri, dar Domnul este specialist în toate şi cel mai bun matematician.

Se poate că am rămas surprinşi de ceea ce numără Dumnezeu, dar toate acestea şi încă multe altele le găsim în Cuvântul scris. După ceea ce numără omul sau Domnul, ne putem da seama de priorităţile pe care le are omul cât şi Domnul.
Omul este, cum spunea şi Avraam (Evrei 11:13) şi David (Ps. 39:12), un străin şi pribeag, în tranzit pe pământul acesta, şi în căutarea unei patrii mai bune. Atunci când călătorim de pe un continent pe altul, nu ne este permis decât un număr limită de kilograme şi ştim cu toţii de ce este necesară interdicţia aceasta. Această ilustraţie poate fi aplicată şi la viaţa noastră spirituală. Cuvântul face afirmaţia că atunci când vom pleca din viaţa aceasta singurul lucru care ne urmează sunt faptele (Apoc. 14:13). Nu putem lua cu noi nici un alt bagaj.

Este Cineva care înregistrează în ceruri tot ce se face pe pământ. În ceruri sunt scrise nişte cărţi cu faptele sfinţilor, după care li se va da răsplătirea, cât şi alte cărţi cu faptele, după care vor fi judecaţi oamenii care trăiesc fără Dumnezeu (Apoc. 20:12, 13). Am rămas surprinsă de cât de împământenit era conceptul acesta că omul este răsplătit după fapte. Redau câteva locuri din Scriptură pentru exemplificare: 2 Cron. 15:7; Iov. 34:11; Ps. 28:4, 62:12, 94:2, Ier. 50:29, Obadia v.15; Ecles. 12:14; isaia 3:10; Matei 16:27, Rom. 2:6.

Domnul Isus spune ucenicilor Lui de faptul că până şi perii capului lor erau număraţi. Dar aceasta nu pentru că perii capului aveau de a face cu mântuirea sau cu răsplătirea, ci pentru a-i conştientiza că, în atot ştiinţa Sa, El ştie totul despre ei.
Nimeni nu poate evada de sub privirea Sa, aşa cum spune şi Psalmul 139. Oriunde ne-am duce sau ne-am ascunde, în locul cel mai înalţat sau cel mai întunecat, ochiul Lui pătrunde în adânc, cum spune şi o cântare. Când Domnul Isus le spune ucenicilor că perii capului le sunt număraţi, El o spune în contextul pregătirii ucenicilor pentru suferinţă. El ştia că după înălţarea Sa la cer, urmaşii Lui vor fi prigoniţi şi chiar i-a avertizat că vor fi daţi pe mâna Soboarelor omeneşti de judecată, vor fi daţi afară din singogi, îi vor ucide chiar unii care cred, că prin aceasta, aduc o slujbă lui Dumnezeu (Ioan 16:2). Domnul Isus însă vrea să-i asigure că şi suferinţele de dragul Lui sunt numărate şi că pentru toate acestea vor avea o răsplată de la Tatăl ceresc.

Apostolul Petru spune atunci când scrie prima sa epistolă, că dacă suferă cineva din pricină că este creştin sau pentru că a făcut un bine, acesta este un lucru plăcut înaintea Domnului „şi la aceasta am fost chemaţi” (1 Petru 2:20-21). Dacă suferă cineva din pricină că îl iubeşte pe Dumnezeu se face părtaş suferinţelor Domnului Isus şi se va asemăna tot mai mult cu Domnul lui, „care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine” (Evrei 12:3). Aceasta este o cinste şi un privilegiu şi în asemenea situaţii ei vor fi susţinuţi şi întăriţi de puterea Duhului Sfânt. De aceea numai în acest capitol, Domnul Isus le spune de trei ori „Nu vă temeţi!” Un „Nu vă temeţi” este pentru suferinţă, unul este să nu se teamă de cei ce le fac rău şi al treilea pentru a le reaminti cât de valoroşi sunt ei în ochii lui Dumnezeu!

Nimic, absolut nimic din ceea ce am făcut nu este trecut cu vederea şi nici o suferinţă de dragul Domnului Isus nu va fi uitată. Balaam a avut o dorinţă care nu i-a fost împlinită: „să moară de moartea celor neprihăniţi”: şi aceasta din pricină că a „iubit plata fărădelegii” (2 Petru 2:15). Dorinţa noastră ca şi copii ai lui Dumnezeu ar trebui să fie ca niciunul din noi şi ai noştri dragi să nu lipsească de la numărătoarea sfântă. Să ne rugăm şi noi rugăciunea omului lui Dumnezeu, Moise:
„Învaţă-ne ca să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă” (Ps. 90:12).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: